covid19
Blog,  Lifestyle

Covid 19 și liniștea

Covid 19 este fundalul în care trăim de-o vreme și vom mai trăi probabil câțiva ani. De vreo săptămână, s-a așternut o liniște absolut ancestrală. Diminețile sunt doar ude de roua zorilor și vuiesc doar de cântecul păsărilor. Nicicând, de când mă știu pe lume, nu am avut parte de atâta liniște în mijlocul orașului.

Nu aud mașini, nu aud motoare, nu aud avioane sau elicoptere. Iar seara e liniște, nu mai vuiesc străzile de nebunia astenică a grupurilor de oameni dornici de socializarea cartierului acum primăvara. Totul e încremenit.

Covid 19 și liniștea dinaintea lui, din jurul lui, de după el…#therestissilence ar fi deviza…știu, sună cam #EdgarAllenPoe dar iată că substratul continuă să fie oarecum același.

Covid 19 – noi reguli de supraviețuire antagonică

Natura e vie. Omul e mort. Ea este veșnică. El este efemer. În fine, natura e totul, iar omul e nimic. Oare de ce conștientizăm atât de târziu cât de neimportanți suntem în jocul de-a fi pământean ? Ar fi fost util să fim măcar de această dată mai multă ascultare din partea noastra…față de Dumnezeu…față de Univers…față de Natură.

Noi ne-am crezut mereu puternici și mari.

Greșeală abominabilă. Suntem fraieri dacă am crezut că noi stăpânim lumea.

Lumea însăși e nimic, fără Dumnezeu și fără ce a creat el dintâi. Adică natura.

Am vrut noi să fim grozavi…

Să inventăm mașini, avioane și praf de pușcă. Sau să omorâm în loc să înviem. Și să răscolim în loc să plantăm. Și să tăiem în loc să punem laolaltă.

Acum copacii trag aer curat în piept și respiră pe-o nară în sfârșit aerul lăsat de Dumnezeu pe pământ.

Pentru că ceea ce omul a creat prin indolența sa – acest haos pandemic…încet încet ne înlocuiește începutul și sfârșitul în liniște.