intalnire_cu_sfantul_nectarie
Blog,  Călătoresc,  Lifestyle

Întânire cu Sfântul Nectarie

Bucuria de a-l întâni pe Sfântul Nectarie a însemnat pentru mine Lacrimi. Unul dintre paradoxurile credinței adevărate. Plângem de zdrobim pietrele cu lacrimile noastre dar plânsetul nostru reprezintă o bucurie fără margini. Un colos al fericirii noastre omenești, în fața Dumnezeirii. Un templu ridicat suferinței, pocăinței, confesiunii noastre și într-un final iertării. Un altar al Închinăciunii. O odă adusă Bucuriei eterne. Asta am simțit prima dată în brațele Sfântului Nectarie.

La mormântul Sfântului Nectarie

Sfântul Nectarie a constituit pentru mine un prilej de plâns și de râs la un loc. Cum să nu plângi în fața lui Iisus? Cum să nu plângi în fața Sfântului Nectarie spre exemplu? Sau a Preacuratei Fecioara Maria? Sau la mormântul lui Arsenie Boca? Sau la spovedanie? Sau la împărtașanie? Sau când te pocăiești, dar imediat după, în purgatoriul propriei lumi, simți iertarea, simți bucățele de rai înfipte adânc în tălpile tale uscate de praf și păcate…Și brusc încolțește în tine, în mintea ta însetată de fapt de mântuire, BUCURIA, definită ca speranță a adevărului, ca speranță a vieții întru Dumnezeu.

intalnire_cu_sfantul_nectarie

Elogiu adus acasă, la Sfântul Nectarie

Mă simt atât de mică și atât de mare în același timp prin bucuria desăvârșită a găsirii și a îmbrățisării părintelui, prea bunului, Sfântului nostru Nectarie. Lumina prin care m-a înconjurat atunci când l-am întâlnit, ducându-mă să-L găsesc, la mormântul său, nu poate fi nici scrisă, nici relatată, nici cuprinsă în cuvinte sau în descrieri, nu poate fi amintită sau cântată,  nu poate fi nici măcar ilustrată sau desenată, măsurată sau cuantificată, ci doar îmbrățișată, iubită și îmbrăcată ca o haină a eternei mântuiri.

Simt nevoia să povestesc acum lumii întregi cât de frumos și cât de adevărat este drumul credinței atunci când printre primele luminușuri de pe potecile încercărilor îți apare Aegina. Paradisul adevărului. Una dintre cetățile eterne ale lui Dumnezeu. 

intalnire_cu_sfantul_nectarie

Primăvara Greciei

Când în toată Europa temperaturile sunt de maxim 10 grade, iar ploaia, vântul, burnița și zloata primelor babe sau a vreunei toamne târzii și răvășitoare aduce stări de întristare, acolo, în mijlocul mării, am găsit Insula vieții. Raze de soare, iarbă verde, arome de leandru înflorit. Buganvilia cum nu am văzut niciunde. În plin „desfrâu” lumesc al înfloririi ei, această plantă mi-a arătat că Raiul pe pământ are, ca și Iisus, chipul lumesc a ceea ce ne închipuim noi la ruga dimineții ca ar trebui să fie…Rai. Un rol important a avut această Buganvilia care străjuiește organizat și semeț drumul de la Mânăstirea Sfintei Treimi spre mormântul de sus al Sfântului Nectarie. O privești…e mândră, impozantă și colorată și  într-un fel sfidează normalitatea inducându-te în eroare omenească de a nu ști nicicând ce anotimp e în Aegina.

Sfințenia locului ca în niciun alt colț pământean. Zumzet de albine trezite la viață, valurile mării, o primăvară deja în floare …toate acestea străjuiau împărăția Mânăstirii de la Egina – catedrala Sfânta Treime și lăcașului Sfântului Nectarie –locul unde an de an vin pelerini din toată lumea pentru a primi tămăduirea sufletului sau a trupului prin închinare și rugăciune adusă Sfântului Nectarie.

Pline de har sfânt și de miros de bună mireasmă duhovnicească sunt Sfintele tale Moaște. Mirul ce izvorăște din ele bine inmiresmează, nu doar Sfânta ta Mănăstire, ci și întreaga insulă a Aeghinei, sfințindu-i pe aceia care, nu încetează a striga către tine: Aliluia! (Condac, Acatistul Sfântului Nectarie)

intalnire_cu_sfantul_nectarie

Mormântul Sfântului Nectarie

Câtă marmură atâta căldură! Am putea spune rezumând anii de pelerinaj de pe drumul credinței care duce către mormântul Sfântului Nectarie.

Credincioșii, răpuși de suferințele trupului sau ale sufletului, vin zilnic să asculte cuvintele de iubire ale Sfântului Nectarie. Își lipesc urechile de catapeteasma mormântului și se umplu de fericirea Ascultării. Fiecare aude în mod diferit: de la șoapte părintești, duhovnicești la cuvinte de slavă, de la rugăciunile rostite de Sfântul Nectarie pentru mântuirea noastră la simplul toiag de pe pietre. Dincolo de marmura albă, trăiește, fără dubiu, Sfântul. Așa cum de altminteri o face în fiecare colț de lume unde și-a trimis din moaștele sfințeniei sale. Iar noi, cei veniți să ne lăsăm înconjurați de minunea Dumnezeiască a ființei sale, ne lăsăm cuprinși de îmbrățișarea bucuriei de a-l fi întâlnit.

intalnire_cu_sfantul_nectarie