Pâine_prăjită_cu_miros_de_magnolii
Blog

Iubiri și pâine prăjită cu miros de magnolii

Iubiri sunt pretutindeni și cu toții credem și ne punem speranța în iubiri eterne. În primul rând, sunt femeie și mă-ndrăgostesc primăvara…ca toate femeile!

Departe de mine să cred în iubiri de sezon. Cred cu ardoare în iubiri de-o viață. Primăvara se curăță de păcate, se despoaie de buruieni și se înnoadă iar, sub trăinicia galeșă a bujorilor tineri.

Așa se întâmplă că mintea mea pleacă primăvara la cules de stamine, iar călcâiele mi se aprind fugind la păscut de petale…În plus, mă visez colindând Herăstrăul. Îmi place să merg pe aleile trandafirilor asiatici, gustând magnolii pe pâine prăjită sau mâncând flori de cireș dimineața în loc de cafea…

E drept că mă-ndrăgostesc primăvara, că sunt femeie și că nu cred în iubiri de sezon. Cred cu ardoare în iubiri de-o viață, ce primăvara tânjesc pătimașe să renască iar…din muguri verzi, din parfum de magnolii, din flori de cireș…

Dar ca orice femeie cred în pâinea prăjită cu miros de magnolii oricând, indiferent de anotimp. Poate fi iarna și nasul meu să resimtă același miros. Doar pâinea prăjită la o cafea în zorii dimineții să-mi amintească, vorba lui Proust, de iubirile cu miros de magnolii. Și atunci iubirile sunt perene, înflorind, mirosind și trăind dincolo de orice sezon.