dressing
Blog,  Deco,  Lifestyle

Dressingul meu, dulapul lui și voiajul nostru de miere

Când am iubit…

Când am iubit mai fără de măsură m-am temut. Iar atunci când m-am oprit din îndrăgosteala “cu fermoar” m-am temut iar. Mă temeam să nu-mi trag vreodată peste cap rochii, peste fund fuste, peste față palme nesfârșite că dulapul lui e mai mic. Sau că ar fi mai îngust, mai ordonat, mai aerisit, mai elegant, sau mai tipic, mai matematic aranjat decât al meu.

Când i-ai spus…?

Deci întreb – Tu când i-ai pomenit prima dată despre prietena ta cu care dormi, mănânci, alergi cel puțin o dată pe săptămână?

Sau când i-ai spus și despre patima ta de a scotoci, pentru haine și pantofi, portofele pentru fiecare bancnotă sticloasă de lei? Dar despre măsurătorile tale când cu termometru, când cu centimetru la primele mijiri buimace și adormite ale zorilor?

Ei bine, mie atunci când mi-a furat Dumnezeu mințile și când în capul meu nu mai era decât o mare, grandioasă și romantică nuntă, atunci îmi tremura târtița mai tare.

Astfel, mă gândeam în haosul minții mele că mai devreme sau mai târziu îmi va citi gândurile. Și că va descoperi în spatele ușii de la dressing cât de mare și neîncăpătoare este feminitatea mea.

La gândul….

Deci la gândul dezastruos că i s-ar prăvăli iubitului în ceafă boarfe, țoale, cârpe de doi lei sau de superfitze, mă înduioșa la lacrimi și sughițuri veșnica întrebare : Ce e de făcut?

Și am purces atunci pe drumul comercial al căutării de mobilă nouă.

Ca urmare, am ales cel mai intim și încăpător pat de matrimoniu. Așa am identificat cea mai generoasă și modernă bucătărie. Pe urmă am calibrat cel mai elegant și impozant birou. Și în fine, am desenat cel mai rafinat living, dar am rămas plângând, oftând, imaginând …Visez și acum la cel mai spațios, ordonat, comod, luminat și mare dressing…Templu al hainelor mele, altar al necumpătatelor mele pofte de femeie alintată, răsfățată, dar femeie…