Cuțit_de_bucătărie_versus_coupe-papier_biotikon_web
Blog

Cuțit de bucătărie versus coupe-papier

Toate filele vieții mele, atunci când s–au lipit sau nu s-au descusut,  le-am tăiat, țărănesc, cu un cuțit de bucătărie. Astfel am jumulit nu o dată hârtia îngroșată de vreme, smulgând cu dinții de foarfecă smotoceii de rumeguș prelucrat și travestit în țoale de sugativă.

Nu mi-am dorit un coupe-papier

Prin urmare am iubit, am muncit, am îndurat, am slugărit și am dominat, am învățat și am uitat. Am mințit și m-am tăvălit pe jos de sinceritate, am murit și am înviat cu dor de viață, am dat foaie după foaie “cartea” mea…Dar nu am tăiat filele vreodată cu un coupe-papier.

De aceea am pus cărțile aliniate, aranjate, asortate pe rafturi simple, negre de bibliotecă. Aproape că am dorit cartea ca pe un bărbat…noapte după noapte. Se întâmpla pe vremea când citeam cu lanterna sub plapuma pubertății și a vârstei la care schimbam păpușa cu “Arta conversației”.

Aș spune chiar aproape că am respectat cartea ca pe un bărbat…zi după zi, an după an, pe vremea când scandam și învățam pe de rost tristele lacrimi și strofe ale lui Ovidius cel exilat.

Și desigur, aproape că am divinizat cartea ca pe un bărbat…contract după contract, pe vremea când sub semnătura mea de editor îmi mijeau aprobări.

Cutter-ul putea fi o variantă

Însă toate filele vieții mele, atunci când s-au lipit sau nu s-au descusut, le-am tăiat, țărănesc, cu un cuțit de bucătărie.

Am șters de praf biblioteci, am parfumat zeci de rafturi, am aliniat tomuri întregi. Am pus semne de carte mii acolo unde am înțeles sau nu am înțeles un “x” mesaj literar. Am ascuns în lemnul de nuc al bibliotecii mele tristețea romanelor scrise și dosite în sertare până le va suna ceasul fericit să vadă lumina tiparului.

Am pitit în multe cărți flori, poze și scrisori de amor ale juneții mele și am lipit cu strop de ceară paginile, filele, cărțile,… bibliotecile din viața mea.